Cu libertatea pre libertate călcând. Mișcarea de eliberare a userului

Escape_by_CuriousCornTocmai de la Revoluția Franceză până hăt în evul prezent, omenirea și-a tot chinuit mintea și ucis trupul să afle libertatea. Câte nații, atâtea păreri despre libertate, ba chiar mai multe, și tot atâtea înțelegeri catastrofale ale libertății.

De la eliberări, să zicem, rezonabile, ca cea de sclavie, a negrilor sau a femeilor, societatea a ajuns la eliberări, tot mai hilare, ca „eliberarea” femeilor de feminitate sau a homosexualilor de ideea că sunt diferiți de restul oamenilor. Ideea de eliberare nu era nouă nici la Revoluția Franceză, ci primea doar o conotație diferită din partea unor mentalități ce refuzau isteric privirea înapoi, bazându-se, aproape luciferic, pe genialele lor idei.

Despre libertate scriseseră și scriitorii creștini, dar și gânditorii filosofiei grecești. Doar că la ei libertatea însemna altceva, un altceva uitat astăzi. Libertate însemna efectiv eliberarea personală a omului: de păcat (în creștinism) și de vicii (în filosofie). Modernitatea cu care ne mândrim ne-a eliberat de toate diferențele rasiale, de gen, de etnie sau de religie. A uitat să ne elibereze de noi înșine, adică de vicii.

Liberi în cușca albastră

Scriu „vicii”, dar gândesc „dependențe” pentru că sunt sinonime. Am făcut o introducere mai teoretică doar ca să explic de ce nu suntem cum credem că am fi. Ne credem liberi (cugetători) și ființe raționale. De fapt, modernitatea ultimilor ani ne-a dat o lovitură cumplită. Se numește facebook.

N-are sens să vă explic ce e și cu ce se ocupă site-ul cu pricina. Pentru orice om ce cugetă e limpede că ar trebui etichetat drept drog. Nu-l putem, dar are sens să încercăm să re-construim viața fără el. Mai înainte de Crăciun îmi aminteam de o întrebare a lui Cristi. Nenea propunea acum câțiva ani un exercițiu de memorie: să ne amintim ce făceam cu orele petrecute pe facebook, înainte ca acesta să apară.

Așa că mie îmi plac provocările. Am ales să văd cum e fără facebook și dacă se chiar ajunge în depresie fără „like&share”, după cum se spune tot mai des. Mi-am delegat rapid rolurile pe pagini și aplicații și am suspendat contul.

Polyvore____Freedom____by_PeachMochi

Ce se întâmplă fără facebook?

Era 24 decembrie seara. Atunci începea „postul” și planul era să îl țin până în 26 dimineața. În ziua cu pricina am decis să-l prelungesc toate zilele de Crăciun. Începuse să-mi placă. L-am amânat, apoi, și vineri. De pe vineri pe sâmbătă, pe duminică și apoi, în fine, pe luni.

Cert e că n-am murit, n-am intrat nici în depresie, ba am fost chiar fericit, mi-a plăcut treaba și o să repetăm ideea la scară mai îndelungată. Au fost zile chiar minunate. Gândurile, îndeobște risipite în zeci de articole citite în fiecare zi, păreau să se adune și mintea mea să se calmeze.

Scăderea nivelului de dopamină din corp nu e un lucru tocmai ușor. Mai ales după ani de conexiune aproape neîntreruptă la evenimentele lumii. Dar la un moment dat începe să-ți placă să fii deconectat. Să te deconectezi de la ProTv pentru a te conecta la ProLife.

 Încotro?

Cred că e cazul, uneori, să luptăm pentru a nu fi noi niște pioni în „cușca modernității” lui Max Weber. Unii au mai scăpat. Generația noastră, „eliberată” de spiritualitate, religios și de tot trecutul perimat, nu pare să aibă scăpare. Cușca e aproape. Are cineva atâta forță…măcar pentru o zăbrea?

 

P.S.: Auzind că vreau să-mi suspend contul de facebook, un amic mă întreabă, mai puțin, dar cred că mai mult îngrijorat despre motive. Îi răspund că e doar temporar, motivându-și apoi întrebarea: „să-ți închizi contul de facebook, astăzi, e ca și cum te-ai sinucide”.

Sursa foto

Tags: , , ,

8 comments

  1. De cand noi insine = vicii? Nu ai cum sa te eliberezi de ceea ce-i uman iar umanitatea inseamna si anumite conflicte interioare. Modelul tau de libertate nu poate fi atins pentru ca nu are baze reale pe care sa se sprijine. Pacatul este o inventie teologica care nu exista iar viciile sunt niste deprinderi reprezentate de stari ale creierului. Nici pacatul si nici viciul nu definiesc umanitatea.

    • Acolo cu noi înșine e o discuție mult mai adâncă care se leagă și de teologie. E umană dependența (droguri, alcool, facebook, internet, orice)?

      • Creierul e construit sa aiba anumite dependente, mai mici sau mai mari. Senzatia de placere este o stare a creierului prin care el selecteaza anumite lucruri din multitudinea de optiuni. Senzatia de placere este un efect al multiplelor asocieri intre anumite obiecte din mediu si starile cerebrale care le induc ele. Mancarea, socializarea sunt luate in considerare doar cand creeaza anumite reactii la nivelul creierului – cand apare dualitatea placere/neplacere. Dependenta de alcool, de droguri, de sex, etc. este o tendinta de-a exacerba aceste placeri si asta, cum ai zis tu, sunt impuse de niste excesul unor neurotransmitatori. Pana la urma aceste dependente nu sunt cauzate de fluxuri straine de subtante ci de dozarea in alta masura a neurotransmitatorilor care controleaza fluxurile normale prin creier. Dependentele sunt niste erori cerebrale insa placerile temperate sunt niste daturi ale evolutiei si nu te poti distanta de ele. Pana la urma cumpatarea n-a ucis niciodata. Neruobiologia este un teritoriu fascinant si cu multe surprize.

        • Nici nu am spus că am putea să ne distanțăm complet de plăceri. Dar nici nu te poți lăsa în voia lor. Îmi pare că generația mea are tot mai puțină forță de a se opune și dacă nu vin stimuli exteriori care să interzică (legi), plăcerile și nevoile de plăceri ating cote de nebănuit. Gossen spunea că „Mărimea intensității unei plăceri descrește progresiv până la saturare, dacă respectiva plăcere este satisfacută în mod continuu și neîntrerupt.”

          Ăsta-i și sensul permanentelor schimbări ale facebook-ului. Dacă nu schimbă, piere interesul.

          Și uite-așa…omul devine doar o rotiță de consumat, deci de făcut bani. O biată rotiță în marele proces economic.

          • Pai creierul are proprietatea de a mari pragul placerii. Unele persoane au secretia de dopamina in exces si cauta placeri din ce in ce mai mari. Odata o placere intensa consumata se doreste sporirea ei. Dopamina este un neurotransmitator foarte util produs de regiunea din mezencefal numita subtantia nigra. Parerea psihologilor este ca persoanele dependente de ceva anume au avut in copilarie niste traumatisme psihologice. Dependenta este legata de un dezechilibru emotional puternic din perioada copilariei. S-a observat ca marea majoritate a copiilor abuzati in diverse feluri deprind tot felul de dependente. Viata este un domino cu toate pietricelele interconectate. Efectele se petrec si le observam tarziu cauzele. Trebuie analizate cu atentie toate elementele care produc efecte si mecanismul trebuie sa fie strict stiintific pt ca asa aflarm rezultatele obiectiv, indiferent de parerile noastre subiective.

          • Deci până la urmă toți doresc sporirea dozei de plăcere, nu doar unele persoane.

          • Unele persoane. Sunt persoane dependente de adrenalina care produce la randul ei descarcari de dopamina. Nu toate sunt predispuse la dependente dar altele da.

          • Eu cred că toate persoanele sunt predispuse la dependență, nu în aceeași măsură, i-adevărat. Dar rămâne să mai studiem aici. Deocamdată e bine de știut că timpul se dilată în absența facebook-ului. 😉

Ce ai de zis?