Jurnal din țara lui Hristos, Abramovici și Zuckerberg (II)

DSCN4604Israelul nu e mai evoluat în unele chestiuni decât România. În altele, majoritatea, e la ani lumină în față. Google, Microsoft, Yahoo, Toyota, IBM și alte companii mari au filiale aici. Cu trenurile…nu mai zic. Au și ei o locomotivă cam de pe vremea lui Moise și Aaron, dar vagoanele îs în limita bunului simț. Șosele îngrijite exemplar, multe culori care evidențiază vegetația. Toate astea fac ca Israelul să fie un mic Qatar. Nimic de obiectat la turism. Locuri superbe. Cel mai minunat lucru pe care l-am văzut în prima zi e Mediterana. Superb mărginită de un nisip mărunt și fin, dă o impresionantă culoare de albastru strălucitor. Am alergat prin nisip și mai că vroiam să intru și în apă…să simt libertatea. Dar am plecat rapid de acolo.

Seara am ajuns la un obscur și amărât hotel dintr-o localitate ce îmi scapă. Dezolant. Un conglomerat de iudaici, islamiști, budiști și ortodocși, catolici și protestanți roiesc prin hotelul ăsta. Nu curent, nu tv, nu internet. 3 stele? Cu toată șpaga tradițională, în România ar prinde cu greu 2 stele. Sper într-un hotel mai bun. Mă culc, după 38 de ore treze.

A doua zi petrecută printre băieții cu perciuni a fost plină. Prea plină chiar, pentru că cu greu reușesc să-mi amintesc unde am fost azi. Știu că de dimineață am încercat din greu să mănânc o mâncare ce în seara asta nu a fost la fel de răutăcioasă cu mine. Apoi e cam pauză și ar trebui să mă uit pe aparatul foto. Singurele chestii de pe aparatul meu sunt de la Muntele Fericirilor. Munte…e cam mult spus. Tipii ăștia spun munte la un deal mai pietruit, la fel cum o localitate fără industrie e satul israelian.

Rândurile de mai sus și cele care vor mai urma le-am înșirat undeva prin laptop acum mai bine de trei ani într-o săptămână de hoinărit spre, în și dinspre Israel. Le-am publicat exact cum au fost scrise, deși ispita de a le rotunji e mare. Publicate aici doar pentru cei cu răbdare la citeală.

Tags: ,

Ce ai de zis?