La adventiști Hristos difuzează altă Evanghelie

2356_cfd8În a treia zi de Crăciun am mers într-un alt oraș la biserică. Undeva după Tatăl nostru am ieșit din biserică. Pentru că am condus vreo 150 de km dimineața respectivă, dar mai ales pentru că frig. Deși nu-s deloc străin de biserici frigorifice, atmosfera din biserica de care zic era cum pe minus, dacă știți cum zic.

Strașnică invenție, căldura la mașină, căci, se înțelege, m-am dus să mă încălzesc. Bine de tot, că la puțină vreme, un băștinaș trecut din întâmplare pe acolo, putea să vadă un om dormind cu capul pe volan. Am dormit bine, dar asta nu înainte să-i aud la radio pe frații și surorile noastre de la Radio Speranța. Că bine mai zicea un frate adventist pe acolo într-o voce cu care putea să trimită la culcare regimente întregi:

Cum că cel mai tâlhar și depravat frate de-al tău de credință îi mai bun decât cel mai virtuos individ de altă credință.

Ce face? La o vreme mi-am amintit că nu doar bunul simț îl trage pe sfoară, ci și Scriptura pare să-l încurce pe pastorul meu.

Cică pe vremea aia când nu erau forumuri și id-uri anonime, băgăcioșii circulau liberi prin Israel. Așa vine la Iisus un gușter, snob după socratisme, să-l întrebe cum să facă, cum și ce să vândă să capete și el loc la trăit de-a pururea. Exegeza bimilenară n-a reușit încă să decidă dacă gușterul voia să se afle în treabă sau chiar stătea prostia în el la murat.

Oricum ar fi fost, s-a pus prost că doar nu Îl faci din cuvinte fix pe Logos. Gușterul nu se lasă cu una cu două și mai face o dată pe prostul, întrebându-l pe Jesus care-i aproapele lui. La care Omul vede că trebe să-l ia mai ușor și îi zice povestea:

Un om oarecare se cobora din Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, s-au dus, lăsându-l abia viu. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, dar, văzându-l, a trecut pe alături. Tot aşa şi un levit, sosind la acel loc, a venit, a văzut şi a trecut pe alături. Dar un samarinean care era călător, ajungând lângă lângă el şi văzându-l, i s-a făcut lui milă de el şi, apropiindu-se, i-a legat rănile turnând peste ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a avut grijă de el. Iar a doua zi, la plecare, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: ai grijă de el şi ce vei mai cheltui, când mă voi întoarce eu îţi voi da înapoi. Deci care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui care căzuse în mâinile tâlharilor?

Inutil să mai spunem că ciocoflenderul n-a mai avut prea multe de spus. Dincolo de asta, fratele nostru adventist pare să fi sărit peste partea asta când predica așa dulce la radio. Sau poate au ei acolo o traducere mai bună?

Să fie clar pentru toți: Hristos anunță că aproapele ăsta înseamnă oricine indiferent de lățime, înălțime sau lungime. Că, să ne înțelegem, iudeii și samarinenii nu erau foarte buni prieteni. Se prea poate ca nici când se dădea Home Alone pe ProTv, natura să nu-i găsească urmărind același program. Cum să ne explicăm mai bine: dacă exista Antena 3 și fratele Gâdea pe vremea aia, Sinteza zilei nu era despre băsiști și anti-băsiști, ci despre iudei și samarineni. Iar samarineanul din poveste, nu doar că nu-i face felul: îl ridică, îl îngrijește și se ocupă de el, pe banii lui. Devine aproapele lui.

Râdem, glumim, dar faptele bune nu-s confesionale, băi ciocoflenderilor!

Tags: , ,

1 comment

  1. misto! 🙂

Ce ai de zis?