Masacrul din Paris: vina unor nevinovați

12Ceea ce s-a petrecut la Paris zilele trecute a fost un eveniment trist, fără discuție. De netăgăduit, este încă o lecție pe viu despre terorism, pe care Europa (nu) o învață. Există, desigur, o multitudine de alte lecții ce ar trebui învățate, iar serviciile secrete franceze par repetente. Dar, despre asta, altădată.

Lecția Charlie Hebdo este și una a jurnalismului prost practicat, a bășcăliei duse peste limita bunului simț și, îndeosebi, a criticii unidirecționale. Săptămânalul francez, după cum se aude, avea ca veșnic subiect de caricaturi religia, unde avea o predilecție pentru islamism. Să ne amintim doar faptul că islamul interzice orice desen al lui Mahomed, iar redacția Charlie fix cu asta se ocupa. Se jucau focul. cu alte cuvinte. Nu oricum, ci în deplină cunoștință de cauză, pentru că mai avuseseră amenințări din partea teroriștilor, la care au răspuns tare sictirit se pare.

E cazul ca jurnaliștii europeni să priceapă că nu te poți ascunde de mitraliere în spatele bla-bla-urilor cu libertatea de expresie. Există spații și culturi care nu acceptă tipul ăsta de argument.

Dar principala problemă a celor de la Charlie Hebdo nu a fost faptul că au jignit lumea islamică, ci că au făcut-o prost și unidirecțional. De obicei, când ideile ți-s peste măsură de serioase și de ferme, nu mai încape loc de umor. La noi se vede bine treaba asta la băieții de la Epic Show, ce se nădușesc să scoată câte-o dumă de religie în fiecare episod și mai de fiecare dată o scot scremută, seacă și lipsită de orice haz.

8c1baCam asta publicau băieții de la Charlie Hebdo. Supărătoare la coperta asta nu e atacarea unor valori creștine la care țin, ci totala lipsă de umor. Caricaturile de genul ăsta nu sunt umoristice. Sunt lapidar de ideologice.

Dacă Charlie Hebdo ar fi fost post tv românesc, nu cred că ar fi fost altul decât Antena 3. Ambelor instituții le lipsește obiectivitatea. Nu merge să critici unidirecțional. Nu e doar pentru că adevărul stă arareori doar într-o parte. E și pentru că doar în acest fel poți evita antipatiile extreme. Era atât de greu să-i caricaturizezi pe dragii americani cum merg ei la democratizat țări doar unde miroase a petrol, într-o mână cu mitraliera și în cealaltă cu canistra? Și nici măcar nu trebuia să exagerezi.

Nu cred că jurnaliștii respectivi ar fi fost principalii vinovați, ori că și-au meritat soarta. Nici pe departe. Faptul de a lua viața cuiva într-un chip laș și barbar nu poate fi justificat nicicum.

Societatea franceză are și ea de învățat multe, îndeosebi despre corectitudinea politică. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru libertate de expresie, în memoria celor morți. Mi-e teamă că sunt aceiași cu cei ce proclamă laicitatea statului doar în raport cu creștinismul, cu cei ce acuză Biserica de homofobie, în general, cu cei care protestează pentru revendicările stângii. Iar asta demonstrează că n-au înțeles nimic.

Tags: , , , , , ,

2 comments

  1. Ideile religioase, oricare ar fi ele, trebuie luate la misto, oricare ar fi riscurile, pt ca sunt absurde si antiumane. Crestinismul trebuie tintit dar islamul e mult mai absurd si trebuie suspus focului umorului. Religia e un cumul de absurditati care poate fi demontata civilizat, fara violenta inchizitoriala, prin umor. Respect umanitatea din tine dar nu-ti respect deloc ideile religioase si de aceea, cu cat ele sunt mai absurde, imi asum riscul ca poate imi bagi o grenada in fund, cu atat fac mai mult misto de tine. Daca te deranjeaza, chiar si putin, inseamna ca ai o problema, ca recunosti ca esti absurd. Toate convingerile religioase trebuie demontate intr-un mod pasnic. Umorul poate sa trezeasca mintile adormite.

    • 1. Fanaticii n-au simțul umorului. E știut faptul.
      2. Ce publica Charlie Hebdo nu era umor. Era doar jignirea pe față a lumii musulmane. Updatez imediat articolul cu o copertă din Charlie Hebdo.
      3. Oricare ne-ar fi opiniile trebuie să existe o limită a bunului simț. Iar dacă nu există, să-ți asumi consecințele faptelor.

Ce ai de zis?