Șoc și groază! Ce e excomunicarea?

evharistijaA fost un fel de furtună în pahar zilele astea pe internet după ce s-a aflat că Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei a excomunicat vreo trei persoane pentru că făcuseră tărăboi prelungit pe undeva printr-o parohie de acolo.

Fluvii săltărețe de linkuri, postări și articole au dat roata internetului. Fiecare s-a întrebat pe limba lui ce e aia excomunicare și la ce sacou se asortează. Fără să aștepte răspunsul și-au dat cu părerea, fără nicio greață, puzderie de părelologi: că nu are ce căuta la noi în mileniu, că e măsură dură, că dacă și parcă.

La fel a făcut-o și Dan Mazilu, vrednic jurnalist la Adevărul, care a mai confirmat încă o dată, că pentru a fi jurnalist nu trebuie să te pricepi la ceva. Poți să continui să scrii frumos și dacă bați câmpii. Nu o să ne pierdem timpul cu dânsul.

Ce e aia excomunicare?

Ca să afle tot românul, excomunicare se poate traduce și prin excludere. Dar nu e ca și cum te-ar da afară șeful unei multinaționale. E puțin altcumva aici, la noi în bătătură.

În principiu, cei mai cunoscuți excomunicați de prin istorie au fost Patriarhul Mihail I Cerularie și Papa Leon al IX-lea ce s-au exclus reciproc în treaba aia ce se numește Marea Schismă. Apoi au mai fost indivizi precum Henric al VIII-lea, Luther și nu mai insistăm.

Avem zeci sau sute de mii de excomunicați

Dar excomunicarea nu s-a aplicat doar pe capetele încoronate din Evul Mediu. Excomunicarea e o treabă veche ce vine fix din Biserica primară (primele secole). Iar atunci treaba era luată chiar în serios. De exemplu, Canonul 80 al Sinodului de la Trulan

caterisește clericul și excomunică mireanul care trei duminici la rând a lipsit de la biserică și s-a lipsit de Sfintele Taine, fără a avea un motiv binecuvântat.

Adică nu era de șagă cu astea. Dar să clarificăm termenul. Actul excomunicării nu exclude, ci constată faptul că o anumită persoană a ieșit din rândurile credincioșilor. Deci nu Biserica te exclude, ci tu însuți te îndepărtezi de comuniunea cu Hristos.

Să zicem că ortodoxia ar fi o ideologie sau un club. Dacă tu crezi altceva decât crede Biserica, tu nu te mai identifici cu ea, adică te excluzi. La fel, dacă tu faci altceva decât face Biserica, ieși de bună voie din comuniunea cu ceilalți, adică te ex-comunici.

Că între timp Biserica și-a mai relaxat disciplina și potrivit canonului de mai sus sunt excomunicați mare parte din credincioși, asta-i altă mâncare de pește. Am subliniat mai sus, excomunicarea doar constată. Practic, atunci când crezi altceva, atunci când faci altceva sau atunci când acționezi altfel decât o face Biserica, te ex-comunici singur, iar pentru asta nu e neaparată nevoie de un act.

Cât privește ceea ce s-a întâmplat la Focșani, n-am habar și de regulă e mai bine să taci când nu cunoști faptele. Trebuia doar să amintim că excomunicarea nu e chiar așa extraterestră.

 

P.S.: excomunicarea, cum e și firesc, este reversibilă. Dar pentru asta e nevoie de puțină smerenie. A, da! Uitasem: excomunicarea nu e cea mai dură măsură a Bisericii. Celor aleși le este rezervată anatematizarea (#arie, #nestorie, #luther).

Tags: , , , , , , , , ,

12 comments

  1. Excomunica = a exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasa.
    ‘A constata’ nu cred sa fie considerat de cineva vreun sinonim al lui ‘a exclude’.

    • Comentariul tău e perfect valid din punct de vedere lingvistic. Dar Biserica înțelege actul excomunicării doar ca pe o constatare teoretică a unei auto-excomunicări de facto. Iar ceea ce contează în primul rând e felul în care înțelege Biserica termenul.

  2. Ea poate sa-l inteleaga cum vrea, dar cat timp decizia o ia biserica, nu enoriasii (adica nu s-au excomunicat, au fost excomunicati), tot excludere este. Din punctul meu de vedere, ideal ar fi sa-i excomunice pe toti, unde nu avem noi norocul asta! Dar sa-l dai pe unul afara si dupa aia sa spui ca a iesit singur e remarcabil ca nivel de denaturare a faptelor.

    • Acu’ tu tot o dai în față, deși știi tu însuți că n-ai dreptate. Excomunicare e ceea înțelege Biserica că e, deci nu e nicio denaturare la mijloc.

  3. Nu conteaza ce vrea biserica sa para, ci cum o privim noi, din afara. Pentru ca tu ai scris articolul pentru noi, nu pentru biserica. Iar noi o privim ca o excludere.

    • Hai că poate ne edificăm cumva. Articolul nu e scris pentru cei mai din afară, adică pentru atei. N-ar trebuie să-i intereseze. Articolul e scris pentru aceia ce fac parte din Biserică și privesc în mod eronat excomunicarea ca fiind o excludere. Ei trebuie să priceapă ce e excomunicarea.

      • Noi, dinafara, nu inseamna atei, ci oamenii care nu fac parte din conducerea bisericii. Conducerea bisericii i-a excomunicat pe acei credinciosi si, fiind un act al conducerii, nu al celor 3 credinciosi, este o excludere, nu o autoexcludere. Ca poti spune ca s-au dat singuri afara prin comportamentul lor e tot o metoda, ca in orice organizatie, de a da vina pe cei pe care i-ai dat afara si a fugi de responsabilitate fara jena. Inca odata, faptul ca cineva te aprecia si acum a vazut cine esti de fapt, iar tu il excomunici, nu te face altceva decat un sef prost, abuziv si nesimtit.

        • Vreau să trec strada. Trecerea e nițel mai încolo. Un echipaj de poliție e fix în fața mea. Trec strada, și nu pe la trecere. Agentul mă vede și iau amendă. La fel stă treaba în Biserică. Fac parte din Biserică, știu regulile și aleg să le încalc, știind consecințele. Prietenul Kant zice tot cam același lucru.

          • Daca tu, cand iei o amenda, consideri ca ti-ai dat-o singur, atunci bravo tie. Tot ce ti se intampla e din cauza ta, evident. Ar trebui sa-i multumesti politistului ca a fost acolo, altfel n-avea cine sa scrie procesul verbal.

          • Când ai în față agentul și totuși alegi să încalci regula, chiar consideri că nu ți-ai făcut-o singur?

          • Indiferent ce consider eu, amenda nu mi-o pot da singur, tot politistul mi-o da.
            Chiar si daca o merit, el inca poate alege sa mi-o dea sau nu, deci faptul ca iau amenda e doar decizia lui si tine doar de vointa lui, nu e o constatare si nu e obligat sa mi-o dea si nu o iau pana el nu decide sa mi-o dea. Constatarea consta in faptul ca vede ce am facut, nu in faptul ca eu am luat amenda.
            Astfel incat excomunicarea nu e o constatare, ci un act voit al bisericii.
            Spre rusinea ei vesnica 🙂

          • Noi să fim sănătoși, Dorine.

Ce ai de zis?